Despre carte: 2009 / „François de Chazeron nu s-a uitat la fața cu ochi sticloși și mari, în care groaza încremeni. Și nu pe corp, tăiat de gheare uriașe. Se uită la pumnul strâns al defunctului. Părul de lup cenușiu și sângeros era împletit în el cu părul subțire și lung, castaniu.” Începutul secolului al XVI-lea. Francois de Chazeron își îngrozește vasalii. Tot ce trebuie să facă este să pocnească din degete pentru a declara orice femeie vrăjitoare și a o trimite pe rug, deși el însuși practică în secret alchimia: în camera secretă a castelului său, signorul face experimente monstruoase și pentru ele are nevoie de fete. corpuri. Dar mai întâi, Shazeron le privează pe fete de nevinovăția lor. La o clipă de capriciu, signorul o urmărește și pe grațioasa și veselă Isabelle, în vârstă de cincisprezece ani. Fata și mirele ei reușesc să scape, dar fuga îndrăgostiților nu face decât să-l aprindă pe Chazeron. Represalia lui împotriva lui Isabeau și a rudelor ei - sora și tatăl ei - este îngrozitoare. Dar consecințele acestei povești sunt și mai monstruoase: sângele de lup curge în trupurile lui Isabeau și a surorii ei, Albery. Metamorfozele infernale apar în nopțile luminate de lună cu trupurile fetelor. Și nici infractorii, nici cei dragi nu vor putea trăi ca și cum vârcolacii nu ar exista…